Description
Școala a fost înființată în 1782, ca școală organizată etatist pentru copiii greco-catolici din Abrud și Abrud Sat. Localul școlii cât și biserica greco-catolică sunt situate în fosta comună politică Abrud Sat.
Neobositul învățător Remus Oniciu descoperea în arhiva bisericii documente privitoare la viața școlii aparținătoare de această comună bisericească. A fost identificată situația școlară intitulată “Clasificarea învățăceilor români începători la sfârșitul semestrului II al anului 1850-1851” purtând data de mai 1851 și semnată de învățătorul Ioanne Badila. A fost găsit și “protocolul școlii române unite Abrudu” din anii 1854-1855 până la 1870-1871.
Pe cheltuiala bisericii a fost construit localul unde a funcționat școala. Clădirea este facută din piatră și cărămidă și este compusă din: o sală de clasă și locuința învățătorului (docentului). Ca mobilier, se găsea în clasă: masa, șapte bănci de lemn și o sobă pentru încălzit cu lemne. Clasa mai dispunea de următoarele rechizite: glob terestru, trei hărți vechi, 12 tabele de perete cu alfabetul român si maghiar, 10 tabele pentru silabisit și citit precum și o tablă neagră.
În jurul școlii era o curte împrejmuită și care era lungă de 10 stânjeni și lată precum și o gradină pentru pomărit de 96 stânjeni pătrați. (1 stânjen = 3,60 m2)
Lemnele pentru școală erau cumpărate și tăiate din banii adunați de preot de la credincioși. După îndelungate cercetări, Remus Oniciu află și numele invățătorilor care au muncit în această școală:
Emanoil Violinii – 1784
Nocolae Popovici – 1785
Matei (Maftei Papp)
Atanasie – 1811
Suciu Simion – 1814
Nemes Ioan – 1848 (tribun ucis de unguri în 1848)
Ioanne Badila 1850 – 1851
Ioanne Bustie 1855 – 1861
Vicentiu Nemesiu 1863 – 1864
Iuliu Porutiu 1865 – 1867
Alexandru Ciura 1867 – 1881
Giurgiu Mogosiu 1882 – 1885
Alexandru Papiu 1885 – 1887
Cornel Muntean 1887 – 1902
Nicolae David 1902 – 1903
Vasile Costea 1903 – 1911 (cand s-a închis școală)
Învățătorii de la această școală n-au beneficiat de întregire de la stat. Pentru aceasta este justificată inscripția pusă în 1991:
“Aici a funcționat între 1782 – 1918 Școala primară românească întreținută de biserică. Aici a fost învățător tribunul Ioan Nemes ucis în revoluție la Baia de Criș. În cimitirul bisericii se află mormintele celor 25 martiri uciși în mai – iunie 1849.”
